Consiliul Raional Soldanesti - A. Reliţchi: „Şcoala trebuie să devină şi un centru de cultură al fiecărei localităţi”

Viaţa fiecăruia dintre noi este marcată de anumiţi pedagogi care ne-au îndrumat, ne-au încurajat, ne-au inspirat şi condus până la majorat. Dumneavoastră ne-aţi ajutat să ne descoperim potenţialul, să ne alegem propria cale, să devenim cetăţeni cu adevărată poziţie civică.

În cadrul întâlnirilor mele cu cetăţenii satelor noastre mă bucură faptul că majoritatea celor care discută despre şcoală şi copii consideră educaţia drept o valoare. Afirm cu certitudine că orice părinte, fiind astăzi întrebat care este elementul principal în educaţia copilului său, va răspunde: un pedagog bun! Şi pedagogi buni sunt mulţi în raionul nostru. Doar poate că experienţa lor nu este pe deplin valorificată...

Ca şi în anii trecuţi, noi am acordat o atenţie deosebită reparaţiei unor şcoli şi grădiniţe. Vreau să vă încredinţez că Consiliul raional, şi eu personal în calitate de preşedinte al raionului, vom continua să fortificăm baza tehnico-materială a acestor instituţii importante. Chiar şi anul acesta, în condiţii financiare foarte dificile, noi am mers la unele acţiuni extraordinare doar pentru a finanţa reparaţia acoperişului de la şcoala medie Cotiujenii Mari, drumul din Olişcani (din contul unor manifestaţii raionale). Cu finanţare de la bugetul raional, în ultimii doi ani s-au făcut multe pentru reparaţia grădiniţelor de la Mihuleni şi Rogojeni, creându-le copiilor posibilităţi de a fi instruiţi şi pregătiţi pentru şcoală. A făcut mult şi primăria Alcedar, primarul Victor Şveţ (grădiniţa a trecut la 10 ore de funcţionare), a fost deschisă grădiniţa din Curătura.

Totodată, îmi exprim îngrijorarea pentru viitorul şcolilor noastre. Am în vedere problema acută a cadrelor calificate. Procentul tinerilor specialişti încadraţi la lucru în şcoli este destul de mic. În ultimii doi ani au fost încadraţi numai 18 tineri, din necesarul de 36. Nu trebuie să uităm că în raion activează 102 pedagogi pensionaţi (19 %), 255 de pedagogi au o vârstă mai mare de 50 de ani (36 % ). Numai 62% din pedagogi au studii superioare, 319 cadre didactice (45%) nu dispun de grad didactic.

În scopul redresării întrucâtva a situaţiei, am venit cu iniţiativa de a acorda din partea Consiliului raional în primele luni după încadrare câte 5 mii de lei tinerilor cu studii superioare şi 3 mii de lei celor cu studii medii speciale. De fapt, în satele unde sunt probleme mari cu cadrele didactice aşa măsuri ar trebui să întreprindă şi primăriile. Direcţia de Învăţământ, Tineret şi Sport (Gheorghe Dandara) ar trebui de cu vară să bată pragurile la Universitatea de Stat, la alte instituţii pedagogice, în căutarea, atragerea tinerilor specialişti în teritoriu.

Dar trebuie să faceţi şi Dumneavoastră câte ceva. Ştim că mulţi pedagogi sunt gata să muncească pentru 1,5 salariu sau chiar mai mult, însă mulţi profesori pensionari nu vor să cedeze tinerilor din ore. Amintiţi-vă că şi Dumneavoastră aţi fost tineri, că cineva v-a primit la lucru, că copiii se bucură că au un pedagog tânăr, care poate să-i înţeleagă mai uşor, deoarece sunt aproape de aceeaşi generaţie.

O problemă aparte ţine de managementul instituţiei. În situaţia de criză, de la directori se cere o maximă mobilizare, dăruire de sine, ca să ţină situaţia sub control. Da, noi avem mulţi directori şi directori-adjuncţi care depun mare efort în dirijarea pricepută, armonioasă a colectivelor didactice, a procesului instructiv-educativ. Este absolut adevărat că pentru a fi un bun manager şi, cu atât mai mult lider, persoana în cauză trebuie să fie mai întâi de toate profesor, formator, pentru a-i învăţa pe alţii. Misiunea managerului este de a forma oameni competenţi. Calea luată spre descentralizare şi autonomie şcolară pune noi sarcini în faţa directorului.

Dar care este situaţia cu echipele manageriale în şcolile raionului nostru? V-o spun direct: o parte din directori şi adjuncţii lor nu fac faţă cerinţelor. Mulţi se prezintă la şcoală odată cu profesorii, îşi citesc doar orele lor, apoi, odată cu ceilalţi pedagogi, pleacă acasă, nefiind preocupaţi de problemele şcolii. Nu planifică, nu realizează, nu analizează, nu iau decizii. Se tem să facă o observaţie, să evalueze activitatea profesorului, căci acesta oricând îl poate întreba: dar ce şi cum faci dumneata? În rezultat avem ceea ce avem: randament scăzut, note mici la examene, nemulţumiri din partea părinţilor. Înainte de 1 septembrie am avut o delegaţie de peste 15 persoane din satul Salcia, care se plângeau pe starea pre4cară a instruirii din şcoala lor. Şi la începutul anului, la adunarea satului, acolo s-a ridicat aceeaşi problemă. Cu părere de rău, dl. Dandara n-a întreprins nimic la timp ca să amelioreze situaţia. Căci cum putem explica faptul că din 16 elevi absolvenţi ai clasei a IX-a 10 n-au susţinut examenul la l. română, iar 13 – la matematică. Directorul Grigore Iordache a putut preîntâmpina situaţia, dar nu a făcut-o. Eu mi-aşi fi dat demisia în aceeaşi zi...

Nu în zădar am pus în planul de lucru al Consiliului raional pentru trimestru IV, la şedinţa ordinară, darea de seamă a şefului DGÎTS. Nu voi permite ca şi în continuare să avem aşa cazuri şi în alte sate. Dacă cu lucrul gospodăresc, reparaţii, căldură poate să se ocupe primarul, preşedintele, atunci cu procesul educaţional trebuie să se ocupe specialiştii în domeniu, inclusiv DGÎTS.

Şi acesta nu e unicul caz în raion. Din 680 de absolvenţi ai cl. a IX tocmai 71 (11%) nu au susţinut din prima dată examenul la l. română. Cer să fie revizuit planul de lucru al DGÎTS pentru anul de studii 2009-2010, analizată în parte activitatea managerială a directorilor de la gimnaziile şi şcolile medii unde procesul educaţional decurge greu. Să nu se supere apoi directorii, să nu cheltuie bani pe drum cu plângeri pe la raion sau capitală dacă vor fi rugaţi să cedeze altora locul.

Toţi directorii s-au confruntat anul acesta cu probleme financiare, dar au mobilizat colectivele pedagogice şi de elevi, părinţii, încât pregătirea şcolilor pentru anul de studii 2009-2010 poate e chiar mai bună ca în anii trecuţi. Viaţa ne-a dovedit că şi cu mijloace puţine se pot face lucruri mari. Anume pentru aceasta, din partea Consiliului raional, aduc mulţumire la toţi acei care nu şi-au cruţat timpul propriu, resursele financiare personale, ale părinţilor, şi au pregătit bine instituţiile.

Ne aşteaptă un an financiar greu, dar obiectivele pe care ni le-am propus le vom realiza. Deficitul bugetului de stat la finele anului curent va constitui 6 miliarde de lei. Mă bucur că noi am insistat ca primăriile să asigure şcolile şi grădiniţele cu de foc. Şi mai tare mă bucur că toate primăriile aşa au şi făcut...

Ce mai întreprindem acum? Pentru tinerii specialişti, veniţi în ultimii 3 ani în raion, se perfectează documentele pentru viitoarea tranşă de bani. Se depun eforturi ca până la sfârşitul anului 2009 să aducem gazul până la l/t Răspopeni, la gimnaziul şi grădiniţa de copii din Chipeşca. Au început lucrările la complexul sportiv de la liceul Cuşmirca, gimnaziul Dobruşa.

Viaţa nu stă pe loc: cât de puţin, dar ne dezvoltăm, construim, asigurăm în aşa fel ca procesul educaţional să nu fie întrerupt.

Guvernul şi Ministerul de resort ne cereau în permanenţă să întreprindem acţiuni privind optimizarea cheltuielilor. Ne-am gândit şi noi să facem ceva în direcţia aceasta, însă deocamdată ne abţinem. Ştim, nu e exclus să nu avem cu ce întreţine unele şcoli, însă mai ştim că acolo unde se va sista activitatea lor, satul va deveni pustiu. De aceea depinde mult cum vom atrage cadrele didactice. Or, principalul obiectiv este asigurarea calităţii învăţământului în conformitate cu necesităţile actuale şi de perspectivă ale personalităţii, societăţii. Căci, în condiţiile de astăzi, şcoala trebuie să devină şi un centru de cultură al fiecărei localităţi. Iată de ce corpul didactic al raionului trebuie să-şi orienteze activitatea spre dezvoltarea personalităţii copilului, care mai apoi, absolvind şcoala, să poată face faţă condiţiilor vieţii. Societatea se poate schimba doar cu oameni instruiţi...

Cred că şi în noul an de învăţământ vom avea problema şcolarizării. În acest caz responsabilitatea cade pe umerii managerilor, primăriei, DGÎTS, poliţiei, pe sama noastră, a tuturor. Situaţia la sate e foarte grea, când chiar şi părinţii tineri n-au unde lucra şi practic n-au cu ce-şi trimite copiii la şcoală. Trebuie să verificăm în fiecare localitate numărul copiilor şi şcolarizarea lor. Aici menţionăm că în anul şcolar 2008-2009 nu s-a făcut economie la alimentarea copiilor în şcoli şi grădiniţe, toate alocaţiile au fost folosite integral. Aşa vom proceda şi pe viitor.

Din păcate, tot mai puţină legătură este între şcoală şi părinţi, copiii tot mai puţin participă la activităţile extraşcolare şi (foarte important!), tot mai puţini se ocupă cu sportul. DGÎTS trebuie să-şi orienteze atenţia şi să controleze strict cum se gestionează orele pentru cercuri şi secţii sportive. Atunci viaţa şcolii va deveni mai interesantă, elevul se va trage spre şcoală. Activitatea cercurilor trebuie organizată interesant, ele să nu fie o corvoadă pentru elevi. Pun în sarcina DGÎTS să organizeze în aşa mod activităţile extraşcolare în şcoli şi în centrele de creaţie pentru copii ca în raion să avem cât mai multe colective bune de dansatori, coruri, echipe de fotbal, volei, baschet etc. cu care poţi să ieşi în lume.

Din cauză ca adolescenţii nu au ocupaţii ei îşi consumă energia altfel: săvârşesc infracţiuni, comit jafuri. Faţă de anul trecut situaţia criminogenă printre ei e în descreştere, dar au fost şi cazuri...

Cred că sarcinile puse în faţa corpului didactic din raion sunt reale şi realizabile. La rândul lor autorităţile locale vor menţine şi în continuare printre priorităţile de activitate grija faţă de copii şi tineret, creându-le toate condiţiile necesare pentru valorificarea plenară a potenţialului necesar al tinerii generaţii. Iar noi nu vom aştepta mana din ceruri: vom analiza situaţia în perspectivă a fiecărei şcoli şi vom face tot posibilul să activăm într-un ritm normal şi în noul an de învăţământ.
Mulţumim cadrelor didactice din şcoli şi grădiniţe pentru muncă, răbdare şi perseverenţă, pentru curajul civic şi voinţa de a face ca viaţa şcolii să fie interesantă, elevul să se tragă la carte. Doresc tuturor multă-multă sănătate, un an de realizări frumoase şi să ne bucurăm împreună de succesele care numaidecât trebuie să vină.

foto S.Cumatrenco